Pizdă de bicicletă

Avertisment pentru ăia obsedaţi de cuvântul din titlu sau de ceea ce reprezintă el: HO BĂ! Nu mai daţ buzna aci! Nu am nici poze cu ce vă interesează pe voi şi nici vreo poveste deocheată! Mereţ în treaba voastră, că aci se dezbat lucruri serioase!

Deci... e vorba de o banală pistă pentru biciclete, dar la ce nervi mi-am făcut asară, nu m-am putut abţine de la aşa un titlu! Mai precis, despre pista pentru biciclete pe care ne-o pus-o la dispoziţie onor primăria de fo câţiva ani. Şi pe care, printre altele, la început parcau mişeii, dupaia un biciclist turist străin erea să-şi rupă gâtu'. E, io până ieri n-am avut nevoie s-o folosesc, că abia de ieri m-am hotarât să bag cât mai des cu putinţă câte o tură de dat burta jos. Da' ieri mai pe seara m-am pornit la pedalat. Şi am zîs, ca orice om cu scaun la cap, că pista de biciclete o fi cel mai indicat loc să te dai cu bicicleta. Eh, se pare că m-am înşelat. Fiindcă, odată ajuns în capătul străzii Şcoala de Înot (sibienii ştiu unde vine asta, şi unde începe faimoasa pistă), am constatat cu stupoare că N-AM PE UNDE PEDALA! Pista de biciclete era efectiv înţesată de pietoni plimbăreţi, cărucioare pentru copii, tineri şi copii pe role şi alte alea. Asta în timp ce trotuarul de alături era PUSTIU! Imi pare rău ca n-am avut la îndemână un aparat foto, era de-a dreptul interesant să vezi cum şerpuia marea aceea de oameni fix cât era vopseaua roşie a pistei de biciclete! Evident că m-am încăpăţânat să merg pe pista ce ÎMI ERA DEDICATĂ, drept pentru care mi-am umplut frigiderul de carne proaspătă de la nenumăraţi plimbăreţi pedeştri deranjaţi de faptul că eu mergeam pe bicicletă PE PISTA PENTRU BICICLETE! Nici unul măcar n-a catadicsit să treacă pe trotuarul de lîngă! Guri bogate însă aveau mai toţi, şi care n-aveau mă fulgerau cu nişte priviri de nici nu ştiu cum am reuşit să nu cad de pe ţoaclă! Am ajuns cu greu la capătul pistei, undeva spre str. Bahluiului iar drumul înapoi l-am făcut pe altă rută ca să nu mai deranjez.
Aşa că, onor concetăţeni sibieni care vă plimbaţi picioarele pe zona aia roşie cu dungă albă întreruptă pe mijloc, şi semnalizată ca atare, vă rog luaţi aminte la faptul că acea zonă este PENTRU BICICLIŞTI, şi, atâta vreme cât lângă ea aveţi un trotuar, aţi face bine să apelaţi la bruma de civilizaţie pe care vreau să cred că o aveţi şi să folosiţi acel trotuar în loc să aruncaţi vorbe grele unor concetăţeni de-ai voştri pe două roţi care atâta au şi ei în oraşul ăsta: câţiva kilometri de pistă pe care ar trebui să se simtă în siguranţă!

De ce dracu ne înecăm singuri?

De proşti... ar trebui să fie răspunsul. Probabil însă că nu e tocmai cel mai exact. De incompetenţi mai degrabă. Sau poate nu mă pricep eu.

Iată însă de ce am ajuns să-mi pun această întrebare. In acest weekend am petrecut câteva zile alături de un grup de prieteni dragi, la o pensiune în Cazanele Dunării, la câţiva km de Orşova. Am ajuns acolo joi, şi am fost foarte suprins de faptul că nivelul Dunării era foarte scăzut. Cei din zonă ne-au spus că era vorba de o scădere de mai bine de 5 metri a nivelului sub nivelul normal, nu faţă de cota de inundaţii. Se pare că acest lucru se datora ameninţării unei posibile viituri ce se anunţa pentru weekend-ul trecut, viitură ce măturase Ungaria şi se zicea că se apropie de noi. Drept pentru care s-a dat drumul apei din lacul de acumulare la barajul Portile de Fier. Până duminică dimineaţă nivelul apei a scăzut constant, după cum se poate vedea şi din fotografiile făcute cu această ocazie. Nu mai zic de traficul fluvial, serios perturbat de scăderea apei.Ajuns aseară acasă, văd la ştiri că în judeţul Olt, Dunărea a inundat zone importante de teren, că oareşce localităţi sunt în pericol de a fi măturate de ape. Şi încep, evident, a-mi pune fireasca întrebare: care Dunăre? Care ape vijelioase ne inundă? Că dacă n-aş fi fost acolo, în amonte de baraj, să văd cu ochii mei că NU E APĂ, aş fi zis iar "săracii oameni, i-a luat apa". Dar aşa nu pot decât să mă gândesc că, undeva, nişte cetăţeni iresponsabili aflaţi la servici poartă răspunderea pentru aceste dezastre care distrug avutul şi vieţile altor cetăţeni a căror singură vină e că vieţuiesc în aval de baraj.
Mă gândesc, dar nu pricep, de ce e nevoie să ne inundăm singuri, aşa, preventiv, că poate vine apa mare. De ce nu se poate face această reglare de debit mai cu cap, mai cu uşurelul, mai cu simţ de răspundere ca să zic aşa? În Orşova bărcile si şalupele au rămas pe uscat, în Olt găinile şi purceii înoată şi recoltele sunt compromise. Colac peste pupăză avem acum şi sinistraţi care trebuie să primească ajutoare de stat. Cheltuieli care chiar lipseau bugetului de stat. Dar poate că vor mări TVA sau vor mai tăia 1-2% din pensii ca să poată repara ce a luat apa.
Dacă cineva mă poate lămuri şi pe mine de ce au trebuit inundate acele terenuri şi distrusă munca acelor oameni în condiţiile în care "poate vine viitura, poate nu", i-aş rămâne dator pentru nişte explicaţii pertinente.

In prima fotografie se observă albia Dunării, secată pe o distanţă destul de mare. A doua fotografie e făcută chiar din albia Dunării, de lângă apă, aici erau mai bine de 300m până la mal. În a treia imagine se observă nivelul normal al cursului Dunării în Cazane. Luaţi ca reper stâlpul de balizaj şi veţi putea estima diferenţa de nivel.